Etapele bolii
Incepand cu 1993 infectia cu HIV este privita ca avand 3 stadii de evolutie.
Stadiul A cuprinde faza acuta si faza fara simptome de 2-6 saptamani de la contactul infectant; majoritatea persoanelor infectate cu HIV prezinta o simptomatologie tranzitorie cu temperatura inalta si stare generala usor modificata. Urmeaza o perioada fara simptome care poate dura mai multi ani, in care persoana infectata nu are nici un semn al bolii. Pe toata durata aceasta virusul se replica in organism si poate fi transmis altor persoane. Uneori, pe durata catorva luni, se poate observa o marire in volum, nedureroasa, a nodulilor limfatici inghinali, axilari si cervicali.
Stadiul B cuprinde simptome care , desi apar datorita scaderii imunitatii, nu pot fi considerate ca apartinand SIDA. In general aceste simptome sunt insotite de o deteriorare severa a starii generale, cu febra persistenta, transpiratii nocturne, scadere in greutate si diaree. In acesta perioada pacientul/pacienta poate prezenta diverse boli infectioase sau diverse forme rare de cancer. In mod particular, sunt frecvente bolile fungice (candida) ale gurii (cavitatea bucala) si esofagului sau boli virale precum aftele.
Stadiul C ieste stadiul final al infectiei HIV, cunoscut sub denumirea SIDA. Este produs de un colaps al sistemului imun si este caracterizat de un tablou clinic distinct. Desi simptomele de SIDA, privite in ansamblu, sunt specifice pentru aceasta boala, o combinatie individuala a acestor simptome pot sa apara si in alte boli. O larga varietate de boli infectioase si cancere apar acum. In mod particular sunt frecvente infectiile fungice ale esofagului prin Candida si anumite infectii pulmonare (pneumonia cu Pneumocistis Carinii) , TBC uneori cu atipii, boli virale (retinita cu CMV, o boala a ochilor cauzata de citomagalovirus), boli parazitate (abces cerebral prin Toxoplasma, diaree prin Cryptospiridium); tumori rare (sarcom Kaposi, sarcom al nodulilor limfatici, tumori cerebrale) si o scadere in greutate importanta. In afara de diagnosticul clinic al acestor stadii, medicul poate evidentia prin teste de laborator deteriorarea progresiva a sistemului imun (scaderea celulelor T helper si o crestere a viremiei), divizand procesul, din punct de vedere paraclinic, in 3 categorii (1,2 si 3). Pe masura ce incarcatura virala creste, numarul celulelor T helper scade, si sistemul imun este slabit progresiv, crescand riscul unor infectii oportuniste - boli datorare unor microorganisme care sunt inofensive si care devin ofensive cand sistemul imun este serios afectat.
Celulele gazdă în timpul infecţiei HIV
Sistemul imunitar luptă împotriva infecţiei HIV (curba albastră). Dar HIV-ul (curba rosie) atacă celulele sistemului imun, pătrunde în ele şi le distruge. În primele săptămâni sistemul imunitar câştigă primele bătălii (scade viremia), dar în cele din urmă virusul îl depăşeşte numeric şi persoana infectată decedează. Concentraţia limfocitelor helper CD4+ arată statusul sistemului imunitar şi este folosită astăzi ca măsură a infecţiei HIV.
Source: HIV/Aids – Aktuell (Dr. med. Kurt April)
©Translation: AIDS Information Switzerland
Last updated: 2/2010
