Informatii esentiale despre bolile cu transmitere sexuala



Generalitati

Bolile cu transmitere sexuala (BTS) sau bolile venerice sunt tot boli infectioase si acestea cuprind mai mult de 20 de boli produse de bacterii, fungi, virusi sau paraziti. Caracteristica lor comuna este ca se transmit sexual, dar contagiozitatea, evolutia bolii ca si masurile de terapie difera dupa tipul infectiei.

Bolile venerice clasice (sifilis, gonoree de ex.) nu mai sunt in zilele noastre boli infricosatoare, de cand exista antibiotice specifice pentru tratamentul lor. De mai mult timp este disponbil si vaccinul anti hepatita B, de asemenea o boala ce se poate transmite sexual. Cea mai infricosatoare ramane SIDA, intrucat pana in prezent nu au fost descoperite nici medicamente care sa o vindece si nici nu a fost inventat un vaccin impotriva HIV.

In lume, aproximativ 330 milioane de persoane/an sunt afectate de o boala venerica, dintre care cele mai raspandite sunt trichomoniaza 120 milioane, infectii cu chlamydia 50 milioane si gonoreea 25 milioane de persoane. Numarul persoanelor infectate HIV in prezent este estimat la 42 milioane.

Contactarea unei boli venerice se produce in principal in timpul actului sexual, prin contactul mucoaselor direct cu fluidele infectate din organism (ca lichid seminal, secretie vaginala). Cea mai mare parte a bolilor cu transmitere sexuala, mai ales infectiile cu herpes virus, pot fi de asemenea transmise prin sex oral, sarut sau petting (stimulare prin mangaiere a organelor sexuale ale partenerului cu mana sau oral) tot prin contact direct cu secretii infectate. O astfel de infectie poate fi transmisa si de la mama la fat in viata intrauterina sau la nastere. Unele boli cu transmitere sexuala (hepatita B/C, SIDA si sifilis) pot fi transmise si prin sange, produse cu sange infectat sau prin utilizarea la comun a seringilor (in randul toxicomanilor). Pentru unii agenti patogeni exista si posibilitatea unei transmiteri indirecte prin prosoape, obiecte de toaleta, dar este foarte rara. Transmiterea prin picaturi in urma tusei, stranuturilor nu este posibila. In timpul contactelor sociale de zi cu zi (serviciu, calatorii etc) infectia cu o boala venerica este exclusa atata timp cat sunt respectate normele elementare de igiena.

Cele mai multe boli cu transmitere sexuala ( cu exceptia hepatita B/C, SIDA) au manifestari, simptome la poarta de intrare, adica penis, vagin, vulva si de asemenea, pot fi afectate si anusul si cavitatea bucala. Unele boli venerice sunt doar neplacute, pe cand altele pot fi periculoase in lipsa unui tratament adecvat ele putand produce alte complicatii in organism ce duc la sechele uneori ireversibile cum ar fi infertilitate, afectare cerebrala sau orbire. Cea mai periculoasa boala cu transmitere sexuala, infectia HIV, evolueaza, dupa cum stim, dupa 12 ani (in medie) catre stadiul terminal, SIDA, si ulterior la deces.


Cele mai importante boli venerice


Sifilisul (sancrul dur)
Sifilisul este provocat de o bacterie in forma de spirala (spirocheta) ce se numeste Treponema pallidum. Evolutia bolii poate fi impartita in patru stadii: in sifilisul primar, dupa o incubatie de aproximativ trei saptamani, apare un nodul nedureros (ulcer sau sancru), dur la locul infectiei- penis, vagin insotit de inflamarea ganglionilor din apropiere. De obicei sancrul se vindeca si in absenta tratamentului, dar daca nu, dupa cca 6 saptamani boala intra in stadiul de sifilis secundar cand bacteriile invadeaza organismul si produc eruptii cutanate, febra si adenopatii (ganglioni inflamati). Aceste modificari dispar dupa 1-2 saptamani, dar pot sa reapara de-a lungul anilor. In lipsa unui tratament adecvat, dupa o evolutie de mai multi ani pot aparea complicatii la nivelul organelor interne in special sistemul nervos, in sifilisul tertiar cu afectarea maduvei spinarii (cu deficit motor) si in sifilisul cuaternar cu afectarea creierului (dementa).

Diagnosticul acestei infectii se pune dupa examinarea la microscop sau prin testul serologic sifilis (din sange), care ofera rezultate fiabile dupa 3 saptamani de la infectie. Tratamentul antibiotic (de regula Penicilina) efectuat precoce duce la vindecare completa; daca tratamentul este efectuat tardiv, chiar daca bacteriile sunt eliminate din organism, afectarea sistemului nervos este ireversibila in sifilisul tertiar si cuaternar. In timpul sarcinii, sifilisul poate afecta grav fatul.

Gonoreea (blenoragia)
Este produsa de o bacterie numita Neisseria gonnorrhoea. La doua pana la sapte zile dupa infectie determina aparitia unei secretii vaginale/uretrale galben-verzuie insotita de usturimi, durere la urinat (simptomele pot lipsi la femei). Daca nu este tratata, la barbati poate duce in timp la complicatii: infectia prostatei, a canalului spermatic si epididimului, in timp ce la femei, prin afectarea uterului, trompelor si ovarelor poate cauza infertilitate. In stadii avansate ale infectiei gonoreice, aceasta se poate extinde si poate afecta in special articulatiile, zona hepatica (perihepatita acuta). Diagnosticul infectiei gonoreice se pune in urma examinarii microscopice si a culturii din secretie. Gonoreea se trateaza cu antibiotice, dar in acest sens se ridica o problema serioasa in ce priveste turismul sexual in Extremul Orient, intrucat prostituatele folosesc frecvent antibiotice pentru a se proteja de bolile venerice, ceea ce duce la aparitia unor tulpini bacteriene rezistente.

Sancrul moale
Este produs de bacteria Haemophilus ducrei si este o boala rara in Europa Centrala, dar relativ frecventa in tarile tropicale in curs de dezvoltare. La doua pana la sase zile dupa infectie, apar ulcere moi, difuze si dureroase la nivelul portii de intrare, insotite uneori si de inflamarea ganglionilor invecinati. Diagnosticul se pune pe examenul microscopic al sancrului; afectiunea beneficiaza de tratament antibiotic.

Limfogranulomatoza inghinala
Aceasta afectiune este produsa de unele tulpini de Chlamidia trachomatis si este foarte rara in Europa. La doua saptamani dupa contaminare apar in zona genitala mici ganglioni, bine delimitati ce se pot ulcera. Acesti mici ganglioni, putin durerosi, se vindeca spontan in 10-15 zile si pot trece adesea neobservati. Adesea, pacientii ajung sa consulte un medic doar cand acesti ganglioni tumefiati ating dimensiuni mari (chiar cat pumnul) si pot aparea probleme atunci cand ganglionii fistulizeaza la piele sau in interiorul organismului. Diagnosticul se pune prin evidentierea agentului patogen la examenul microscopic sau prin teste serologice, iar tratamentul consta in antibiotice.

Infectia cu Chlamidia
Aceste infectii sunt foarte raspandite in Europa si sunt produse de Chlamidia trachomatis. Determina infectii uretrale deranjante, cu prurit (mancarimi) si senzatie de usturime la urinat. La barbati poate afecta prostata, epididimul, iar la femei vaginul, uterul, trompele uterine si ovarele putand determina infertilitate si sarcini extrauterine. Evolutia este de obicei buna si se trateaza cu antibiotice; transmiterea la nou-nascut este frecventa si poate determina conjunctivita si pneumonie.

SIDA (sindromul de imunodeficienta umana)
Este stadiul final al infectiei HIV. Pana in prezent au fost identificate doua tipuri de (HIV 1+2) cu numeroase subgrupe; perioada medie de la contaminare pana la declansarea bolii este de doisprezece ani, iar in acest interval o persoana infectata care nu stie ca este seropozitiva, poate transmite mai departe virusul. Existenta simultana a unei alte boli venerice (in special sifilis si sancrul moale) creste susceptibilitatea la infectia HIV. Depistarea unei infectii HIV se face prin testul HIV (examinare proba de sange). Boala este, pana in prezent, incurabila si finalul ei fatal, dar daca infectia este precoce descoperita si tratata corespunzator, declansarea bolii poate fi intarziata si calitatea vietii pacientului imbunatatita. In prezent nu exista un vaccin impotriva HIV.

Hepatita
Exista mai multe tipuri de virusi hepatitici, dintre care virusul B si mult mai putin virusul C, se pot transmite si sexual. Evolutia bolii este diferita, infectia putand fi lipsita de complicatii sau poate determina hepatita acuta uneori cu evolutie fulminanta, fatala. Cel mai adesea infectia evolueaza catre o inflamatie cronica hepatica si ulterior catre ciroza sau chiar cancer hepatic. Din nefericire, unele persoane pot ramane purtatori sanatosi de virus B/C toata viata, putand insa transmite virusul (B/C) altor persoane.
Infectiile cu virus B/C se pot transmite atat sexual cat si prin sange (transfuzii), folosire la comun a seringilor, si uneori chiar prin contact direct cu anumite secretii -fluide ale organismului, cand nu sunt respectate normele de igiena.
In tarile subdezvoltate modalitatile principale de transmitere a virusului B sunt prin seringi la toxicomani si prin personalul medical infectat. In prezent hepatita B este singura boala cu transmitere sexuala impotriva careia exista vaccin.

Herpesul genital
Este o infectie raspandita si este inrudit cu herpesul labial (eruptie veziculara la nivelul buzelor). Dupa trei pana la sapte zile de la infectie, vezicule mici, dureroase si pruriginoase (produc mancarime) ce contin lichid infectios, apar in regiunea genitala, insotite de inflamarea ganglionilor din apropiere si poate aparea si febra. Virusul poate fi evidentiat direct in lichidul din vezicule sau se pot efectua teste serologice. In ciuda tratamentului antiviral (aciclovir), virusul poate supravietui in celulele nervoase si ani mai tarziu sa produca un nou episod, de obicei mai usor decat precedentul. La gravidele infectate, herpesvirusul poate fi transmis nou-nascutului, putand produce tulburari grave (de exemplu encefalita).

Condiloamele genitale (condylomata acuminata)
La cca patru saptamani dupa infectie, condiloamele incep sa creasca, de obicei in forma conopidiforma, in aria genitala. Acestea sunt produse de un virus (human papilloma virus = HPV) si pot fi indepartate chirurgical (laser, nitrogen lichid, electrocoagulare sau cu bisturiul). Papilomavirusul poate fi transmis la nastere copilului nou-nascut; unele tulpini de HPV prezinta un risc crescut in producerea cancerului ce col uterin.

Trichomoniaza
Trichomonas vaginalis este un parazit monocelular destul de raspandit, care poate infesta uretra si vaginul. Infectia se manifesta prin aparitia unei secretii apoase si prurit local (mancarime). Diagnosticul se pune prin evidentierea parazitului la examenul microscopic. Aceasta infectie comuna, desi inofensiva, trebuie tratata cu medicamente specifice (Metronidazol).

Infectiile micotice
Foarte raspandita, Candida albicans este unul dintre agentii patogeni cei mai frecventi dintre micozele (ciuperci) cu transmitere sexuala. Aceasta infectie, inofensiva in sine (inflamatia vaginului sau glandului), poate totusi sa produca manifestari neplacute ca prurit si senzatie de usturime-arsura, determinand si aparitia unei secretii vaginale. Aceste infectii cu ciuperci se trateaza eficient cu medicamente antimicotice si igiena adecvata.

Paduchii lati (latei)
Sunt insecte mici care infesteaza parul pubian si pot fi vazuti cu ochiul liber, ca de altfel si ouale lor ce sunt atasate de firul de par. Pruritul intens este simptomul principal; aceasta boala cu transmitere sexuala benigna se trateaza cu o emulsie speciala.


Ce e de facut daca ai o boala venerica?


Daca banuiesti ca ai contactat o boala venerica, consulta imediat un medic in care ai incredere, acesta putand fi pe langa medicul de familie, un dermatolog, ginecolog, urolog sau un specialist de medicina interna. Este bine sa nu aveti initiativa de a va trata singur intrucat aceasta poate complica diagnosticul medicului si infectia sa ramana nediagnosticata.

Cele mai multe boli venerice se pot vindeca prin tratament adecvat; exceptie facand bolile virale- infectiile herpetice, hepatita B/C sau SIDA. Chiar si in SIDA , medicamentele moderne imbunatatesc speranta de viata si calitatea vietii pacientului. Totusi, numai pacientii care afla precoce ca sunt seropozitivi pot beneficia de aceste tratamente. De aceea este indicat sa efectuati si un test HIV, daca ati fost diagnosticat cu o alta boala venerica; intreaba-ti medicul despre acestea.

Daca ai fost diagnosticat cu o boala cu transmitere sexuala, se recomanda repaus sexual pana la vindecarea bolii, pentru a-ti proteja partenerul; medicul tau iti va spune cand nu mai exista riscul de infectare al partenerului. Ar fi indicat sa va anuntati partenerii, fosti si actuali despre afectiunea in cauza; cel putin unul dintre acestia are aceeasi infectie (altfel nu o puteai contacta) si atat tu cat si ei e posibil sa fi transmis si altora. Acesti parteneri trebuie sa consulte un medic si, daca e necesar, sa primeasca tratament.

In Elvetia exista o Lege a epidemiilor si se aplica si pentru bolile cu transmitere sexuala; astfel ca o persoana care sufera de o boala "clasica venerica" (de exemplu sifilis sau gonoree), trebuie sa consulte un medic. In plus medicul trebuie sa se asigure ca pacientii isi informeaza partenerii sexuali si ca acestia vor primi la randul lor tratament. Daca pacientul sau un contact al acestuia nu consulta un doctor, sau refuza tratamentul (sau il intrerupe prematur), medicul este obligat sa raporteze pacientul autoritatilor de sanatate.

Multi oameni au inhibitii si sunt reticenti in a vorbi despre boli venerice. Este foarte important insa, sa aveti incredere in medicul dumneavoastra si sa fiti onest cu el; acesta va va trata competent si va pastra confidentialitatea, fara a va prejudicia.


Cum ne protejam impotriva bolilor venerice?


Avand in vedere ca bolile venerice se transmit aproape exclusiv pe cale sexuala, masurile de protectie aici trebuie aplicate; unele boli venerice devin vizibile, desi in general, nu putem recunoaste daca partenerul are sau nu o astfel de afectiune.

Loialitatea
Intr-o relatie cinstita, loiala intre doi parteneri sanatosi, riscul unei infectii cu o boala cu transmitere sexuala este practic exclusa.

Alegerea atenta a partenerului
Orice noua relatie aduce cu ea, in principiu, pericolul, riscul unei infectii venerice, aceasta putand fi exclusa cand partenerul este sanatos. Din acest motiv este important sa alegeti cu atentie partenerul, sa discutati deschis cu acesta despre riscurile posibile, despre viata de pana atunci a noului partener. Ascunzand adevarul nu face altceva decat sa favorizeze o infectie venerica.

Testul HIV
Avand in vedere ca SIDA este o boala incurabila, este recomandabila efectuarea unui test HIV, pentru a exclude o infectie mai veche de care nu stiti.

Evitati contactele sexuale ocazionale
Din cauza ca unele boli venerice sunt incurabile si ca uneori, in anumite circumstante pot fi fatale (SIDA, hepatita B/C), sau din cauza consecintelor (infertilitate de ex) este recomandat sa evitati contactele sexuale ocazionale, mai ales in timpul calatoriilor, intrucat un singur contact sexual poate fi suficient pentru a contacta o boala venerica; de asemenea schimbara frecventa a partenerilor, creste riscurile de a intalni un partener infectat.

Prezervativul
Atunci cand intretineti raporturi sexuale cu persoane in afara unei relatie stabile, riscul contactarii unei boli venerice poate fi redus prin utilizare prezervativului, dar nu exclus. In ce priveste SIDA, chiar si utilizand prezervativul, riscul rezidual este de cateva procente; lipsa de experienta a tinerilor in folosirea prezervativelor creste de asemenea riscul.

Abstinenta de la droguri
Drogurile si alcoolul diminua simtul realitatii, facandu-va iresponsabili, lipsindu-va de autocontrol, in aceste conditii putand intretine relatii sexuale hazardate, neprotejate; in ce priveste SIDA, abstinenta de la droguri este foarte importanta.

Vaccinarea antihepatita B
Daca sunteti intr-un grup de indivizi cu risc mare pentru hepatita B (personal medical, pacienti dializati, toxicomani, sau rezident pentru o perioada indelungata intr-o tara in curs de dezvoltare) se recomanda vaccinarea antihepatita B.



©AIDS Information Switzerland
©Translation: AIDS Information Switzerland
Last updated: 01/01/2001